Mitică Dinescuțică se poartă ca un bufon,de teamă ca lumea să nu-l considere lipsit de talent.
Gentelmanul totdeauna cedează este replica lui Mitică Ochenatu,când este dat pe usă afară
Maniera miticilor de a purta discuții în contradictoriu ne duce cu gândul la viața din junglă.
Miticuță Bulumac nu poate trece printr-o expoziție de cristaluri sau porțelanuri,fără să lase urme.
Când Mitică Berbecescu se poartă ca un măgar,trebuie să-l înțelegem.Este și el om!
Pentru Mitică Elefterescu,a fi manierat înseamnă a fi ipocrit un sfert față de consoarta lui și trei sferturi față de noi.
De oamenii cu bun simț,pe Mitică Hududoi îl desparte o prăpastie,pe care,de altminteri,el nici nu are de gând s-o treacă.
Farmecul miticilor ,care vorbesc tot timpul,este că nu le trece prin cap că și noi vrem să vorbim.
Miticuță Buștihan jignește in direct.El nu înjură în gând șă nu râde în paranteză.
Toți miticii au dreptul inefabil la bun simț,dar din modestie nu apelează la el.
Bolborosește lăudăroțenia în Mitică Dubăsescu,precum șampania când este turnată în pahar!
Miticuță Pecali pare mult mai natural când o ia razna,decât atunci când n-o ia.
Când Mitică Otrepescu ne duce cu preșul,ne spune basmul cu covorul fermecat.
Miticii care au parvenit în București,îi sfătuiesc pe ceilalți mitici cum să parvină în provincie.
Bunul simț îl îndrumă pe Mitică Vășcălie să fie prezent totdeauna acolo unde are nevoie de noi.
Când miticii susțin că bunul simț este un obstacol în calea parvenirii,trebuie să fie crezuți,pentru că știu ce spun.
